Planuri...?

Ascult ceva muzica ce'mi starneste amintiri vechi dar placute... si totodata face loc pentru visuri/ganduri de realizat.

Au tot fost o gramada de inceputuri noi... iar in urmatoarele zile va incepe un nou inceput nou.

Unul... mult mai serios, pe termen lung chiar (asta-i partea infricosatoare) dar la prima vedere pare sa prinda un contur chiar frumos ce te face sa vrei sa vezi mai mult.

Sunt multe planuri in cap... o parte deja puse in aplicare.... o parte urmeaza sa se concretizeze in curand... iar o parte asteapta sa fie atinsa.

De curand am semnat un contract cu o firma din Pitesti, iar Luni incep treaba (pretty excited I can say).

Tot de Luni era vorba sa incep si antrenamentele... dar am sa reduc vreo 3 zile si le incep de Vineri. Vin dupa o pauza lunga (2 luni off & on) si am planuri mari si la capitolul asta. Vreau s'o duc la un nivel si mai ridicat decat pana acum... sa'mi ating limitele si apoi sa le depasesc.

De data asta o sa folosesc ceva suplimente... de ceva vreme cercetez netul ca sa vad ce e potrivit pentru ce vreau eu/asteptarile mele. Deja am trecut pe foaie ceva optiuni... urmeaza sa le pun in balanta si sa iau o decizie.

Ah... trebuie sa'mi cumpar si manusi noi :P (cele vechi sunt mai mult decat muncite dupa mai bine de 2 ani).

...iar in paralel cu toate astea, merge si Masterul... sper sa fie totul ok (adica... trebuie!).

Habar n'am... dar stiu ca vreau sa fac sa iasa frumos! (totul) :)

Climbing a goal

Ah... după mai bine de 2 ani am prima postare (mai lunga de 3-4 randuri).

Let's see if I still have it...

Vreau sa vorbesc despre ce-am facut acum aproximativ o luna... dar voi incepe printr-o serie de intrebari:

Tu ce ai fi in stare sa faci pentru a-ti atinge un obiectiv? Un scop? Un vis?

Ajungi într-un punct in care fizic crezi ca nu mai poți, dar daca treci de aceasta limitare ai doar doua direcții: esec (decadere fizica + mentala) si succes (decadere fizica dar invinsa cu ajutorul mentalului).

Din punctul meu de vedere ambele sunt life changing ways.

Pentru anul 2011 mi-am setat niste obiective/challenge-uri pentru a-l face ceva mai interesant, iar unul dintre obiective a fost urcarea pe Varful Moldoveanu (adica ce-am facut acum aprox. o luna).

S-a intamplat in ultimul weekend din Iulie, imediat dupa licenta (de altfel un motiv foarte bun de "excursie").

Sambata dimineata am plecat din Pitesti (14 persoane la numar), am ajuns la locul cu pricina si am montat tabara de corturi undeva intre Piscul Negru și Cabana Capra.

Dupa ce am instalat corturile, dupa ce-am făcut micul foișor si dupa ce ne-am acomodat cu locul am zis sa urcam pana sus la Bâlea Lac pentru o mica plimbare + recreere (de dinaintea traseului ce urma sa fie făcut Duminica).

In urcusul spre Balea am facut si o mica intrecere cu masinile ce-ti ofera o mica doza de adrenalina (n-a fost rau deloc)... iar intr-un final am ajuns la Cota 2000 si apoi la lac.

Destul de racoare sus la Balea (daca erau undeva la 10'C), noroc c-aveam măcar windstopper-ul la mine. De peisaje nu mai vorbesc, dintotdeauna zona Bâlea a fost fascinanta... iar daca este fascinanta unde tot turistul poate sa ajungă cu masina, imagineaza-ți cum este sus pe creasta unde civilizația nu ajunge (din fericire) si pur si simplu treci intr-o alta lume.

In final ne-am intors la corturi, am pus de mancare... vremea destul de instabila (ploua cu orele... statea cu orele) iar spre dimineata (cam de la 2-3 a.m.) a inceput si vantul sa bata destul de tare. Sambata am fost avertizati de cei de la Salvamont ca e riscant sa urcam pe varf deoarece se anunta ploi cu descarcari electrice.

Dar in fine... a venit Duminica dimineata, ne-am trezit... am mancat putin si am pornit spre traseu (cu masinile pana la Capra iar de acolo a pièd), vantul in continuare batea foarte tare si rece.

Am urcat prima portiune pana la Fereastra Zmeilor (ascensiune de la 1600m la 2200m), destul de grea urcarea (deja gafaiam puternic... nu stau foarte bine cu rezistenta), iar de acolo incepe mersu' pe creste si prin vai (3 pasi de moarte, Nerlinger... pana la Vistea Mare si apoi varf) (traseul este foarte lung si mereu urci si cobori).

Ceea ce poti sa vezi de pe creasta este incredibil, din păcate nu am avut timp sa fac mai multe poze fiind mereu în miscare (traseul este de 2 zile in mod normal... noi am tras mai tare ca sa-l facem într-una singura, so... ne cam grabeam mereu; dar vreau sa-l mai fac o data si sa stau pe el 2 zile sa am timp sa vad mai multe and actually enjoy it to the fullest).

De-a lungul traseului sunt destule cruci/monumente/locuri comemorative astfel incat nu prea-ti da voie sa uiti unde esti si-ti spune sa casti ochii daca nu vrei sa-i acompaniezi pe cei in memoriam s-au ridicat/insemnat acele locuri. Nu toti care au pierit pe traseu sunt amintiti, deci persoanele sunt mult mai multe decat monumentele. Asta a fost o mica paranteza... acum revenind la traseu:

Am mers aprox. 2 ore fara apa (destul de challenging) pana cand am gasit un izvor, refill-ul cu apa a fost mana cereasca. Apoi am mai mers undeva la 2,5h pana la urcarea Vistea Mare, ultima mare urcare spre varf, foarte obositoare de altfel. In vreo 45min am facut urcarea, urmand trecatoarea Vistea Mare (de asemenea un loc unde au murit ceva persoane si unde trebuie sa fii atent unde pui piciorul/mana).

In poza de mai jos se poate vedea trecătoarea, si marcajul traseului pe unde se face urcarea sau coborârea (in functie din ce directie vii).

Intr-un final, am traversat trecatoarea... am mai mers vreo 10 minute si am inceput sa vedem cum din fata de pe un varf se ridica si flutura in vant steagul Romaniei (a fost un sentiment destul de frumos... adica foarte placut :P).

Si DA... eram pe acoperisul României! (după 5,5h... un timp nu foarte rău)

Apoi bineînțeles ca a urmat întoarcerea (unde în mod curios am făcut 6h) plus multe alte detalii de spus... dar ar face post-ul foarte lung.

A fost un traseu extrem de obositor, destul de dificil... dar extrem de frumos (+ ca am avut mare noroc cu vremea).

Categoric a meritat efortul.

Ma voi întoarce pe acest traseu.

P.S. am vazut capre negre pe traseu :P

Is it really a rebirth?

Am modificat cateva detalii in care acum pot spune ca ma regasesc.

O noua postare (clar mai lunga & detaliata) va urma intr-una din zilele urmatoare. Voiam sa postez inca de ieri (Joi) dar activitatile planificate + ivite nu mi-au lasat timp decat pt mici modificari ale design-ului.

To be continued...

Rebirth

Reincep sa scriu pe blog dupa o pauza de peste un an.

Va urma...

Cehia prin ochi românești... în idei europene!

Sal'tare...

As putea începe "my dear diary/blog" dar hai sa păstram putina decenta.
M'am întors din Praga acum aproximativ 2 ore... plecat fiind de Sâmbăta dimineață... trebuia sa ma întorc aseară, dar nah... am avut întârziere de o zi... și era sa se mai pună încă una. Acum sa incep cu începutul ca sa lămuresc povestea și ... de ce nu, chiar și cititorul.

Sâmbăta dimineața m'am trezit la ora 07:00... nici n'a sunat bine telefonul c'am și sărit din pat... dacă as sari din pat cu aceeași agilitate și pentru scoală, studiile la o Universitate din Cehia ar fi pistol cu apa pe lângă ce m'ar aștepta... Dar asta e.... e bine și asa, la distracție înainte... iar la munca, tot înainte dar mai spre înapoi...
So, am sărit din pat... mi'am făcut bagajul (adică am pus în ghiozdănel o sticla cu apa și un sandwhich) si m'am intreptat către autogara centrala din Pilsen... la ora 08:00 aveam autocar către Praga. Am ajuns la autogara.... m'am îmbarcat in autocarul celor de la Student Agency (au niște servicii impecabile.... parca ești in avion)... iar intr'o ora am ajuns în Praga. M'a lăsat în Zličin iar de acolo am luat metroul vreo 15 stații pana în centru... te plictisești în tot timpul asta... dar mnoh... cineva trebuie s'o facă si p'asta.
Am coborât la stația Florenc... unde ma așteptau 2 prieteni romani. Ne'am întâlnit, ne'am salutat, și ne'am pus în mișcare.
In scurt timp... din motive obiective, Mitza a trebuit sa ne părăsească... dar e ok, o sa aibă ocazia sa'si rascumpere greșeala când mergem spre Viena. Apoi Mihai mi'a zis ca pot sa rămân la el peste noapte si astfel am putut sa'mi fac un programul mai lejer, de pe o zi, pe doua.

In prima zi, eu, Mihai si un alt roman am fost sa vizitam copia turnului Eiffel dar construita la o scara mai mica... undeva in varful unui deal, astfel altitudinea maxima este similara cu a turnului Eiffel (click aici pentru poza cu turnul). Ca sa ajungem acolo... a trebuit sa urcam un parc urias plin de verdeata si pomi infloriti si sa induram o vedere minunata asupra Pragai... asta e... ne'am conformat.
Iar toate astea erau tot in curtea castelului.... Castelul din Praga fiind cel mai mare din lume... si pe buna dreptate.
Am urcat pana în vârful turnului, mi'au tremurat picioarele deoarece toata construcția se mișca cu tine din cauza vântului și numărului mare de turiști... dar a meritat... de acolo vezi toata Praga și tot din jurul ei... pana când linia de orizont devine legătura dintre cer și pământ.
Toate bune și frumoase... a venit si momentul sa ne întoarcem spre casa... am luat un tramvai si guess what... "nashul" era la datorie... iar noi din lipsa de simt civic nu aveam bilete. De fapt al 3lea roman avea bilet, doar eu si Mihai nu aveam... mergând pe ideea "nu sunt nashi pe tramvaie..." dar uite ca erau.
Iar acum... când cineva îți vorbește în limba ceha, tu ca străin ce ești fata de limba și de situație, ii spui "neruzomim", adică "nu înțeleg"... dar noi am fost atât de romani, încât l'am făcut pe nash sa zică el "neruzomim"... (mi'a părut rău de el, dar mi'a părut mai bine de mine); și am coborât la următoarea stație ca sa așteptăm următorul tramvai, care din fericire a fost fără nash. Apoi am ajuns acasă, am mâncat, am dormit etc.
A venit ziua a 2a, în care trebuia sa mergem sa vedem un canion aflat undeva la 25-30 km de Praga.... da UN CANION (în adevăratul sens al cuvântului) lângă Praga. Nu m'as fi așteptat sa vad vreun canion în toata Europa... d'apai taman lângă Praga.

Click aici pentru mai multe detalii despre canion... dar nu înțelegeți mare lucru din păcate.

Ne'am invartit cateva ore p'acolo... am facut poze ca orice turisti dornici ca apoi sa se laude, ca vezi doamne... au fost la canion. Dupa cateva ore ne'am intors acasa... am mancat si am plecat sa ne intalnim cu alti doi romani ca sa "facem" un tenis de picior. L'am facut si p'asta... iar dupa aproximativ 2 ore a trebuit sa plecam deoarece la ora 19:00 aveam autocar spre Pilsen (pe care evident l'am pierdut, dar sa detaliem situatia).
La 18:30 m'am urcat in metrou din statia Florenc... iar in aproximativ 20 min ar fi trebuit sa fiu in Zličin... numa' bine, ar fi fost 18:50, ieseam din statie si ma urcam in autocar. Ei bine... n'a fost sa fie asa... metroul meu a ajuns in statie la 18:58... am iesit din gura de metrou... am vazut ca ceasul indica orele 18:58 si din acel moment am cascat bine ochii dupa autocar ca sa vad in ce directie alerg.... l'am vazut, si nu putea fi in alta parte decat in coltul opus al autogarii fata de unde eram eu. Am inceput sa bag sprint 200m peroane... iar dupa 100m am vazut cum este sentimentul care'l au personajele din filme cand fug dupa autobuz... iar autobuzul fuge de ei. Da... cand alergam dupa autocar... el s'a pus in miscare si'l vedeam cum se indeparteaza incet'incet... (Houston, we have a problem).
M'am dus la biroul agentiei ca sa cumpar alt bilet pentru urmatorul autocar (era la ora 20:00)... dar bineinteles ca trebuia sa fie inchis. La un moment dat a venit autocarul care pleca la 20:00... si am intrebat daca pot sa cumpar de la sofer bilet pentru cursa catre Pilsen.
Insotitoarea de drum mi'a spus "Da..." in momentul ala am fost foarte bucuros "...dar numai daca mai sunt locuri libere..." si am inceput sa simt cum bucuria se duce dracu...
Pe la 19:50 vine autocarul la peron pentru imbarcare... erau numai 20-25 de persoane deci eram sigur ca prind loc liber.... (super tare frate).... DAR, odata cu autocarul vad cum mai alearga 25 de copii cu varste intre 7 si 13 ani + insotitorii lor. Tot nu stiam daca o sa am loc sau nu... trebuie sa astepti pana se imbarca toata lumea... si apoi daca ai loc, cumperi bilet de la sofer.
Si in acele clipe ma gandeam cum plimbarea mea in Praga s'ar putea prelungi cu inca o noapte si in acelasi timp cat de frig ar putea fi ca sa dormi in autogara. Se urca toata lumea cu bilete in autocar si insotitoarea de drum se apuca de numarat sa vada daca mai sunt 6 locuri libere... adica pentru mine si inca 5 indieni care stateam la coada la sofer ca la paine calda in '93.
Din fericire.. au fost locuri libere si pentru noi... ne'am urcat... ne'am asezat... si am intins'o catre Pilsen.
Abia asteptam sa ma vad in camera mea, la scaunul, masa si laptop'ul meu... de unde scriu acum.

- daca ai ajuns pana aici... esti un/o mega cititor/cititoare -

Čau!
Plzeňský kraj. Plzeň. Eu!

Primii pasi in "bloggerie"

08.04.2009

Ok.... Takže

Dupa zile si luni de ezitare am decis sa fac si eu un blog.... cu gandul ca poate cineva se intreaba "ma dar ala ce mai face...?". Acum pasul asta l'am facut... mai ramane sa si scriu ceva in blog.

Sunt in Cehia de vreo doua luni de zile... a trecut timpul destul de repede daca stau sa ma gandesc si totodata ma intreb daca mi'e dor de casa sau nu...
Raspuns: hmmm... e cu doua taisuri, mi'e dor de familie, da... mi'e dor de prieteni, da... restul tinde spre nu. E o lume mai buna aici... dar asta cere sacrificii. Asemanator unei situatii in care esti intrebat "Vrei sa fii intr'o lume mai buna dar singur?"
In fine... o sa vina si vremea cand o sa fiu inapoi acasa... pana atunci sa am grija sa'mi fie bine aici... ca apoi sa fac sa'mi fie bine si acasa.
Partea buna... sau cel putin partea mea preferata... este ca sunt independent. Mi se pare un "test" destul de bun... la 20 de ani sa fii undeva departe de toti si toate.... de capul tau, independent. Faci cum te taie capul.... daca te taie bine, iti este bine pe urma... daca nu... urmarile pot fi de la naspa la foarte grave. So far am reusit sa ma descurc singur... si cu putin ajutor din partea AIESEC'ului de aici bineinteles... dar in mare parte imi place foarte mult ideea de a ma intretine singur....

Acum vreau sa cunosc Cehia ceva mai mult.... am calatorit prin jumate de tara pana acum... dar sigur sunt multe alte lucruri foarte frumoase care trebuiesc si cer sa fie vazute...
Ce m'a impresionat cel mai mult pana acum este Praga.... oras plin de istorie ce dateaza din secolul IX. Este cel mai impresionant "lucru" care l'am vazut pana in momentul de fata.... minunat. Asa cum am spus astept sa cunosc mai mult din Cehia... si din tarile din jurul ei daca se poate... pana la urma nu in fiecare zi esti in mijlocul Europei.... de fapt in fiecare zi sunt in mijlocul Europei, dar nu voi fi pentru o viata intreaga.

In momentul de fata eu si un prieten, Mihai (trainee in @Zlin), incercam sa gasim o locatie (undeva in tara asta) unde putem sa mergem pentru weekend. Initial trebuia sa mergem in Viena, dar am amanat calatoria pana dupa Paste... dar am decis ca totusi sa mergem undeva in interiorul tarii.... totusi sa nu petrecem weekend'ul stand acasa. Cautarile sunt in plina desfasurare.... daca tot sunt in desfasurare, sper sa fie si de succes.

P.S. In sfarsit a venit si aici primavara... poti sa traiesti si sa te plimbi prin oras
Momentan opresc aici punerea in pagina a ideilor.... sunt destul de incurcate acum, dar o sa le deslusesc odata cu petrecerea actiunilor ce vor urma.

Cheers!
Bohemia de Vest. Cehia. Eu.