Cehia prin ochi românești... în idei europene!

Sal'tare...

As putea începe "my dear diary/blog" dar hai sa păstram putina decenta.
M'am întors din Praga acum aproximativ 2 ore... plecat fiind de Sâmbăta dimineață... trebuia sa ma întorc aseară, dar nah... am avut întârziere de o zi... și era sa se mai pună încă una. Acum sa incep cu începutul ca sa lămuresc povestea și ... de ce nu, chiar și cititorul.

Sâmbăta dimineața m'am trezit la ora 07:00... nici n'a sunat bine telefonul c'am și sărit din pat... dacă as sari din pat cu aceeași agilitate și pentru scoală, studiile la o Universitate din Cehia ar fi pistol cu apa pe lângă ce m'ar aștepta... Dar asta e.... e bine și asa, la distracție înainte... iar la munca, tot înainte dar mai spre înapoi...
So, am sărit din pat... mi'am făcut bagajul (adică am pus în ghiozdănel o sticla cu apa și un sandwhich) si m'am intreptat către autogara centrala din Pilsen... la ora 08:00 aveam autocar către Praga. Am ajuns la autogara.... m'am îmbarcat in autocarul celor de la Student Agency (au niște servicii impecabile.... parca ești in avion)... iar intr'o ora am ajuns în Praga. M'a lăsat în Zličin iar de acolo am luat metroul vreo 15 stații pana în centru... te plictisești în tot timpul asta... dar mnoh... cineva trebuie s'o facă si p'asta.
Am coborât la stația Florenc... unde ma așteptau 2 prieteni romani. Ne'am întâlnit, ne'am salutat, și ne'am pus în mișcare.
In scurt timp... din motive obiective, Mitza a trebuit sa ne părăsească... dar e ok, o sa aibă ocazia sa'si rascumpere greșeala când mergem spre Viena. Apoi Mihai mi'a zis ca pot sa rămân la el peste noapte si astfel am putut sa'mi fac un programul mai lejer, de pe o zi, pe doua.

In prima zi, eu, Mihai si un alt roman am fost sa vizitam copia turnului Eiffel dar construita la o scara mai mica... undeva in varful unui deal, astfel altitudinea maxima este similara cu a turnului Eiffel (click aici pentru poza cu turnul). Ca sa ajungem acolo... a trebuit sa urcam un parc urias plin de verdeata si pomi infloriti si sa induram o vedere minunata asupra Pragai... asta e... ne'am conformat.
Iar toate astea erau tot in curtea castelului.... Castelul din Praga fiind cel mai mare din lume... si pe buna dreptate.
Am urcat pana în vârful turnului, mi'au tremurat picioarele deoarece toata construcția se mișca cu tine din cauza vântului și numărului mare de turiști... dar a meritat... de acolo vezi toata Praga și tot din jurul ei... pana când linia de orizont devine legătura dintre cer și pământ.
Toate bune și frumoase... a venit si momentul sa ne întoarcem spre casa... am luat un tramvai si guess what... "nashul" era la datorie... iar noi din lipsa de simt civic nu aveam bilete. De fapt al 3lea roman avea bilet, doar eu si Mihai nu aveam... mergând pe ideea "nu sunt nashi pe tramvaie..." dar uite ca erau.
Iar acum... când cineva îți vorbește în limba ceha, tu ca străin ce ești fata de limba și de situație, ii spui "neruzomim", adică "nu înțeleg"... dar noi am fost atât de romani, încât l'am făcut pe nash sa zică el "neruzomim"... (mi'a părut rău de el, dar mi'a părut mai bine de mine); și am coborât la următoarea stație ca sa așteptăm următorul tramvai, care din fericire a fost fără nash. Apoi am ajuns acasă, am mâncat, am dormit etc.
A venit ziua a 2a, în care trebuia sa mergem sa vedem un canion aflat undeva la 25-30 km de Praga.... da UN CANION (în adevăratul sens al cuvântului) lângă Praga. Nu m'as fi așteptat sa vad vreun canion în toata Europa... d'apai taman lângă Praga.

Click aici pentru mai multe detalii despre canion... dar nu înțelegeți mare lucru din păcate.

Ne'am invartit cateva ore p'acolo... am facut poze ca orice turisti dornici ca apoi sa se laude, ca vezi doamne... au fost la canion. Dupa cateva ore ne'am intors acasa... am mancat si am plecat sa ne intalnim cu alti doi romani ca sa "facem" un tenis de picior. L'am facut si p'asta... iar dupa aproximativ 2 ore a trebuit sa plecam deoarece la ora 19:00 aveam autocar spre Pilsen (pe care evident l'am pierdut, dar sa detaliem situatia).
La 18:30 m'am urcat in metrou din statia Florenc... iar in aproximativ 20 min ar fi trebuit sa fiu in Zličin... numa' bine, ar fi fost 18:50, ieseam din statie si ma urcam in autocar. Ei bine... n'a fost sa fie asa... metroul meu a ajuns in statie la 18:58... am iesit din gura de metrou... am vazut ca ceasul indica orele 18:58 si din acel moment am cascat bine ochii dupa autocar ca sa vad in ce directie alerg.... l'am vazut, si nu putea fi in alta parte decat in coltul opus al autogarii fata de unde eram eu. Am inceput sa bag sprint 200m peroane... iar dupa 100m am vazut cum este sentimentul care'l au personajele din filme cand fug dupa autobuz... iar autobuzul fuge de ei. Da... cand alergam dupa autocar... el s'a pus in miscare si'l vedeam cum se indeparteaza incet'incet... (Houston, we have a problem).
M'am dus la biroul agentiei ca sa cumpar alt bilet pentru urmatorul autocar (era la ora 20:00)... dar bineinteles ca trebuia sa fie inchis. La un moment dat a venit autocarul care pleca la 20:00... si am intrebat daca pot sa cumpar de la sofer bilet pentru cursa catre Pilsen.
Insotitoarea de drum mi'a spus "Da..." in momentul ala am fost foarte bucuros "...dar numai daca mai sunt locuri libere..." si am inceput sa simt cum bucuria se duce dracu...
Pe la 19:50 vine autocarul la peron pentru imbarcare... erau numai 20-25 de persoane deci eram sigur ca prind loc liber.... (super tare frate).... DAR, odata cu autocarul vad cum mai alearga 25 de copii cu varste intre 7 si 13 ani + insotitorii lor. Tot nu stiam daca o sa am loc sau nu... trebuie sa astepti pana se imbarca toata lumea... si apoi daca ai loc, cumperi bilet de la sofer.
Si in acele clipe ma gandeam cum plimbarea mea in Praga s'ar putea prelungi cu inca o noapte si in acelasi timp cat de frig ar putea fi ca sa dormi in autogara. Se urca toata lumea cu bilete in autocar si insotitoarea de drum se apuca de numarat sa vada daca mai sunt 6 locuri libere... adica pentru mine si inca 5 indieni care stateam la coada la sofer ca la paine calda in '93.
Din fericire.. au fost locuri libere si pentru noi... ne'am urcat... ne'am asezat... si am intins'o catre Pilsen.
Abia asteptam sa ma vad in camera mea, la scaunul, masa si laptop'ul meu... de unde scriu acum.

- daca ai ajuns pana aici... esti un/o mega cititor/cititoare -

Čau!
Plzeňský kraj. Plzeň. Eu!